Grigore T. Popa (1892-1948), era vasluian din satul Șurănești, cu studii la Facultatea de Medicină din Iași, urmate de o specializare în embriologie, neuroanatomie și anatomie comparată, la Universitatea din Chicago din Statele Unite ale Americii și alta în anatomie, antropologie și biologie în Anglia, la Londra. Întors în țară, are o carieră fulgurantă: în 1929 este numit profesor de anatomie la Universitatea din Iași, de unde se mută în 1942 la Universitatea din București; a fost, alături de M. Sadoveanu, G. Topârceanu și M. Codreanu, fondatorul revistei Însemnări ieșene, dar și președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași și membru corespondent al Academiei Române.
Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din București, profesorul Popa începuse deja studiul vaselor sangvine din regiunea hipofizară, vase ce adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane.
Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa și Una Fielding au realizat studiul acestor vase prin disecția a 40 de cadavre adulte, 10 feți de vârste diferite, dar și de câini, pisici, porci, cai și oi. Pentru evidențierea vaselor sangvine din această regiune ei au realizat secțiuni seriale frontale, sagitale și transversale și au folosit injectarea cu cerneală de India.
Rezultatele acestor cercetări au fost comunicate în 1930 la Anatomical Society of Great Britain and Ireland (Londra) și publicate în Journal of Anatomy și în The Lancet. Aceste lucrări au fost republicate de Academia Română in extenso în 1933 și 1935.
Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind structura funcțională a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei.
Grigore T. Popa reprezintă „sistemul port” între endocrinologia istorică și endocrinologia modernă. Ca un omagiu adus memoriei marelui savant, Universitatea de Medicina si Farmacie din Iași îi poartă numele.